Atentie, se inchid usile!

Si..crezi ca ne mai intalnim?....Da!?..Da, dar eu atunci o sa fiu Superman.....
Am doi copii, cel mare e plecat in America, iar cel mic e la o firma in Austria, ma ajuta si ei cum pot, dar ma descurc, ma bucur ca au ajuns ei bine.....Si unde ziceati ca stati?..la Vasile Parvan?....pai acolo sta si sora mea, e bolnava saraca, are boala aia de te ia tremuratu'..o batea barbatu', era un betiv nenorocit.
Nu sunt 2 dialoguri imaginare, sunt discutii reale la care am asistat fara voia mea in metrou. Sunt discutii purtate, primul intre 2 copii ce nu pareau sa aiba mai mult de 5, 6 ani, iar cel de al doilea intre 2 femei de aproximativ 60 de ani. Ce am gasit asa spectaculos la discutiile astea absolut banale?...faptul ca se purtau intre persoane care nu se cunosteau. Doi copii si doua femei in varsta. Personajele au coborat, eu mai aveam de mers pana la statia unde coboram cam 10 minute. In locul lor au venit alte persoane de aproximativ 30-40 de ani, nu cred ca aveau mai mult. Nimeni nu spunea nimic, privirile le erau incetosate, pesemne de nesomn, fixe,pareau ca studiaza ceva in detaliu si totusi erau absente. Gurile nu se miscau, de zambit nu mai vorbesc. Inerti oameni...Urmeaza statia Piata Victoriei cu peron pe partea stanga! Se aude in difuzoare. Lumea se ridica si se aseaza in dreptul usii...cobora, urca scara rulanta, apoi se despart desi nu au fost niciodata impreuna, fara macar sa schimbe un cuvant, oarecare. Urmeaza intrebarea fireasca... de ce un batran poate sa isi spuna toata viata unui necunoscut, sau de ce doi copii care nu s-au vazut niciodata si probabil nu se vor mai vedea pot vorbi si se pot juca fara nici cea mai mica problema, ca si cum s ar cunoaste de cand hat lumea?...si mai ales de ce tinerii(aici ma refer la segmentul de varsta intre 20 si 40 de ani)..nu si pot arunca nici macar un zambet?..STRESUL. Stare patologică constând în supraîncordarea unui organism viu, când asupra lui acţionează factori negativi puternici. ...asta e principala problema a secolului nostru..stresul care provoaca depresii, care te omoara putin cate putin..sau te omoara brusc...Stresul care face ca in metrou lumea sa fie tacuta si absenta...care dezumanizeaza( sau umanizeaza?...asta e o intrebare la care sincer sa fiu habar nu am cum as putea sa raspund)...Nu vreau si nici nu pot oricat as incerca sa gasesc solutii de remediu impotriva stresului, insa poate comunicarea e un remediu...poate ar fi cazul sa comunicam mai mult...poate copiii si batranii stiu mai bine. COMUNICAREA sta pana la urma la baza omenirii. Nu spun sa vorbim asa orice lucru cu oricine, dar poate un zambet, un buna dimineata la femeia de la care iti cumperi ziarul, sau lapte pentru ala mic, un multumesc..poate nu ne omoara.....Urmeaza Piata UNIRII cu peron pe partea dreapta.